Casa aceasta a fost locuită de la terminarea sa, din 1893, și până la moarte de bunicul meu Lazăr Petrescu, iar de la moartea sa, din 1933 și până azi, de mine, cu același nume ca al lui, dar și cu acela de Matei, al nasului meu Matei Corbescu. Casa, frumos și modern atunci mobilată, a avut parte și de unele aprecieri, când a scos-o în evidență pe mama. Avea asigurată orchestră cu muzica militară, cu invitați la baluri și alte ceremonii. Dar culmea gloriei sale a fost în 1905, cu ocazia manevrelor regale, când bunicul meu fiind primar, a oferit casa sa Regelui Carol I și prinților moștenitori, Regina Maria și Regelui Ferdinand de mai târziu, spre a locui aici în timpul manevrelor. Regele Carol a spus: Eu voi veni aici numai ca să iau masa când voi fi invitat de Maria și de Ferdinand. Dar voi locui și dormi acolo unde sunt și dorm și soldații mei, în corturi, pe câmpul de la barieră.” Acesta este regele ce a clădit o Românie Mare și puternică, ce a putut să fie independentă la 1878 și să ducă războiul cel Mare al Unirii din 1916-1920. Albumele și fotografiile de atunci cu autografe au fost distruse din calea urgiei comuniste. Eu am stat și la închisoare, dar cei ce mă cunosc și mi-au cunoscut casa m-au ajutat și casa tot a scăpat, așa cum se vede și astăzi.” Astfel scria în memoriile sale, Lăzărică Petrescu, cel de-al treilea primar al Târgoviștei din această familie, după tatăl și bunicul său evocați anterior, o familie despre care putem spune că a fost o adevărată dinastie de primari ai Târgoviștei.

https://turnul-cetatii.ro/icoane-din-trecut-lazarica-petrescu-si-casa-dinastiei-de-primari-de-la-targoviste/